Cine a Ónchis marea cu porţi, c‚nd s-a aruncat din p‚ntecele mamei ei?
C‚nd i-am făcut haina din nori, şi scutece din Óntuneric;
c‚nd i-am pus hotar, şi c‚nd i-am pus zăvoare şi porţi;
c‚nd am zis: ,P‚nă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească m‚ndria valurilor tale?í
Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi Óntunericul unde Óşi are locuinţa?
Poţi să le urmăreşti p‚nă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
Pe ce cale se Ómparte lumina? Şi pe ce cale se Ómprăştie v‚ntul de răsărit pe păm‚nt?
C‚nd a Óntocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; c‚nd a tras o zare pe faţa ad‚ncului,
c‚nd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, c‚nd a pus temeliile păm‚ntului,
,Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi Ónaintea Mea?í Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se Ónfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.