Œmi va răm‚ne măcar această m‚ng‚iere, această bucurie Ón durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sf‚nt.
Dar răm‚n Ónşelaţi Ón nădejdea lor, răm‚n uimiţi c‚nd ajung la ele.
Œntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; Óntoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
M-a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care-l scuipi Ón faţă!
Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
Şi acum!Ö Am ajuns de r‚sul celor mai tineri dec‚t mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre c‚inii turmei mele.
Œnveseleşte-ne tot atÓtea zile cÓte ne-ai smerit, tot atÓţia ani cÓt am văzut nenorocirea!