C‚nd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au Óntristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.
Atunci Iov s-a sculat, şi-a sf‚şiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, arunc‚ndu-se la păm‚nt, s-a Ónchinat,
Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi tăvăleşte-te Ón cenuşă, jeleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.î
Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, Óşi scot mantalele, şi Óşi leapădă hainele cusute la gherghef; se Ónvelesc Ón spaimă, şi stau pe păm‚nt; Óntr-una tremură de groază, şi stau Ónmărmuriţi din pricina ta.
Vor striga cu glas tare din pricina ta, şi vor scoate ţipete amarnice. Œşi vor arunca ţăr‚nă Ón cap şi se vor tăvăli Ón cenuşă.
Şi mi-am Óntors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind Ón sac şi cenuşă.