27
Bogăţiile tale, t‚rgurile tale şi mărfurile tale, marinarii şi c‚rmacii tăi, cei ce Óţi dreg crăpăturile corăbiilor, şi cei ce fac schimb de mărfuri cu tine, toţi oamenii de război care sunt Ón tine, şi toată mulţimea, care este Ón mijlocul tău, se vor prăbuşi Ón inima mărilor, Ón ziua căderii tale.
Apocalipsa lui Ioan 18:10
Apocalipsa lui Ioan 18:11
Apocalipsa lui Ioan 18:12
Apocalipsa lui Ioan 18:13
Apocalipsa lui Ioan 18:14
Apocalipsa lui Ioan 18:15
Apocalipsa lui Ioan 18:16
Apocalipsa lui Ioan 18:17
Apocalipsa lui Ioan 18:18
Apocalipsa lui Ioan 18:19
Œn ziua m‚niei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte.
Acum tremură ostroavele Ón ziua căderii tale, stau Óngrozite ostroavele mării de sf‚rşitul tău.
Şi Ómpăraţii păm‚ntului, care au curvit şi s-au dezmierdat Ón risipă cu ea, c‚nd vor vedea fumul arderii ei, o vor pl‚nge şi o vor boci.
Ei vor sta departe, de frică să nu cadă Ón chinul ei, şi vor zice: ÑVai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Œntr-o clipă ţi-a venit judecata!î ñ
Negustorii păm‚ntului o pl‚ng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;
nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tăm‚ia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici gr‚ul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
Şi roadele at‚t de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.
Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au Ómbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor pl‚nge, se vor t‚ngui,
şi vor zice: ÑVai! vai! Cetatea cea mare, care era Ómbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era Ómpodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!
At‚tea bogăţii Óntr-un ceas s-au prăpădit!î ñ Şi toţi c‚rmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce c‚ştigă din mare, stăteau departe;
şi, c‚nd au văzut fumul arderii ei, strigau: ÑCare cetate era ca cetatea cea mare?î
Şi Óşi aruncau ţăr‚nă Ón cap, pl‚ngeau, se t‚nguiau, ţipau şi ziceau: ÑVai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a Ómbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, Óntr-o clipă a fost prefăcută Óntr-un pustiu!î