M-am uitat, şi iată că l‚ngă heruvimi erau patru roţi; o roată l‚ngă un heruvim şi o roată l‚ngă celălalt heruvim; dar roţile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
După Ónfăţişare, toate cele patru roţi aveau acelaşi chip; fiecare roată părea că este Ón mijlocul altei roţi.
C‚nd mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor, şi nu se Ónv‚rteau Ón mers, ci mergeau Óncotro mergea capul, fără să se Ónv‚rtească Ón mersul lor.
Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa Ói strălucea ca fulgerul şi ochii Ói erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
C‚nd mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe l‚ngă ele; şi c‚nd se ridicau făpturile vii de la păm‚nt, se ridicau şi roţile.
Unde le m‚na duhul să meargă, acolo mergeau, Óncotro voia duhul; şi Ómpreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era Ón roţi.
C‚nd mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; c‚nd se opreau ele, se opreau şi roţile; c‚nd se ridicau de pe păm‚nt, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era Ón roţi.