Mă voi purta cu Ónţelepciune pe o cale neprihănită. -CÓnd vei veni la mine? -Voi umbla cu inima fără prihană, Ón mijlocul casei mele.
Un glas zice: ,Strigă!í ñ Şi eu am răspuns: ,Ce să strig?í ñ ,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe c‚mp.
Iarba se usucă, floarea cade, c‚nd suflă v‚ntul Domnului peste ea.î ñ Œn adevăr, poporul este ca iarba:
iarba se usucă, floarea cade; dar cuv‚ntul Dumnezeului nostru răm‚ne Ón veac.
Căci aşa vorbeşte Cel Prea Œnalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sf‚nt. ,Eu locuiesc Ón locuri Ónalte şi Ón sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să Ónviorez duhurile smerite, şi să Ómbărbătez inimile zdrobite.
cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.
Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,