După ce au trecut aceste zile, Ómpăratul a dat Óntregului popor care se afla Ón capitala Susa, de la cel mai mare p‚nă la cel mai mic, un ospăţ, care a ţinut şapte zile, Ón curtea grădinii casei Ómpărăteşti.
Covoare albe, verzi şi albastre, erau legate cu funii de in subţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte st‚lpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podea de porfir, de marmură, de sidef şi de pietre negre.
Dar Ómpărăteasa Vasti n-a vrut să vină, c‚nd a primit prin fameni porunca Ómpăratului. Şi Ómpăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de m‚nie.
Scrisorile au fost trimise prin alergători Ón toate ţinuturile Ómpăratului, ca să nimicească, să omoare şi să piardă pe toţi Iudeii, tineri şi bătr‚ni, prunci şi femei, şi anume Óntr-o singură zi, Ón ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se prade averile.
Şi pe c‚nd beau vin, Ómpăratul a zis Esterei: ÑCare este cererea ta? Ea Óţi va fi Ómplinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din Ómpărăţie, o vei căpăta.î
Celui rău de ce se teme aceea i se Ónt‚mplă, dar celor neprihăniţi li se Ómplineşte dorinţa. ñ
Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. ñ
Frica pe care o insuflă Ómpăratul este ca răcnetul unui leu, cine Ól supără, păcătuieşte Ómpotriva sa Ónsuşi. ñ
La auzul acestor cuvinte, Ómpăratul s-a m‚niat, şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi Ónţelepţii Babilonului.