Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi Ón voi Ónşivă: ,Avem pe Avraam ca tată!í Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Pocăiţi-vă dar, şi Óntoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de Ónviorare,
Dar Domnul i-a zis: ÑDu-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu Ónaintea Neamurilor, Ónaintea Ómpăraţilor, şi Ónaintea fiilor lui Israel;
După ce a m‚ncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas c‚teva zile cu ucenicii, care erau Ón Damasc.
Şi Óndată a Ónceput să propovăduiască Ón sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
Toţi cei ce-l ascultau, răm‚neau uimiţi, şi ziceau: ÑNu este el acela care făcea prăpăd Ón Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi Ónaintea preoţilor celor mai de seamă?î
Totuşi Saul se Óntărea din ce Ón ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau Ón Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
După c‚tva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
Dar Óntr-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au cobor‚t prin zid, d‚ndu-l jos Óntr-o coşniţă.
C‚nd a ajuns Ón Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum Ón Damasc propovăduise cu Óndrăzneală Ón Numele lui Isus.
De atunci se ducea şi venea Ómpreună cu ei Ón Ierusalim,
şi propovăduia cu Óndrăzneală Ón Numele Domnului. Vorbea şi se Óntreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.