Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, şi a murit.
David, văz‚nd pe Óngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: ÑIată că am păcătuit! Eu sunt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? M‚na Ta să se Óndrepte dar Ómpotriva mea şi Ómpotriva casei tatălui meu!î
După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuv‚ntat pe Cel Prea Œnalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăp‚nire este veşnică, şi a cărui Ómpărăţie dăinuieşte din neam Ón neam.
Dar c‚nd i s-a Óng‚mfat inima şi i s-a Ómpietrit duhul p‚nă la m‚ndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui Ómpărătesc şi a fost despuiat de slava lui;