Iosif a plecat la o parte de la ei, ca să pl‚ngă. Œn urmă s-a Óntors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri Ón faţa lor.
A izbucnit Óntr-un pl‚ns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.
El s-a aruncat pe g‚tul fratelui său Beniamin, şi a pl‚ns; şi Beniamin a pl‚ns şi el pe g‚tul lui.
A Ómbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, pl‚ng‚nd. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.
Şi au venit Ón ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit ca să se ducă Ón Gosen, Ón Ónt‚mpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat pe g‚tul lui, şi a pl‚ns multă vreme pe g‚tul lui.
Atunci Ómpăratul, cutremur‚ndu-se, s-a suit Ón odaia de sus a porţii, şi a pl‚ns. Pe c‚nd mergea, zicea: ÑFiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu Ón locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!î
,Œmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?í ,Căci c‚nd vorbesc de el, Œmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Œmi arde inima Ón Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul. ñ