C‚nd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
L-au luat şi l-au aruncat Ón groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă Ón ea.
ÑApoi au şezut să măn‚nce. Ridic‚ndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau Óncărcate cu tăm‚ie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau Ón Egipt.
Atunci Iuda a zis fraţilor săi: ÑCe vom c‚ştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem s‚ngele?
Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem m‚na pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.î Şi fraţii lui l-au ascultat.
La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au v‚ndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, care l-au dus Ón Egipt.
Se Ónt‚mplă să cadă Ón lanţuri, şi să fie prinşi Ón legăturile nenorocirii?
Le pune Ónainte faptele lor, fărădelegile lor, m‚ndria lor.
Voi pleca, Mă voi Óntoarce Ón locuinţa Mea, p‚nă c‚nd vor mărturisi că sunt vinovaţi şi vor căuta Faţa Mea. C‚nd vor fi Ón necaz, vor alerga la Mine.
Cine Óşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, c‚nd va striga. ñ