Iacov a trimis Ónainte nişte soli la fratele său Esau, Ón ţara Seir, Ón ţinutul lui Edom.
El le-a dat porunca următoare: ÑIată ce să spuneţi domnului meu Esau: ÑAşa vorbeşte robul tău Iacov: ÑAm locuit la Laban, şi am rămas la el p‚nă acum;
am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere Ónaintea ta.î
Solii s-au Óntors Ónapoi la Iacov, şi au zis: ÑNe-am dus la fratele tău Esau; şi el vine Ónaintea ta, cu patru sute de oameni.î
Iacov s-a Ónspăim‚ntat foarte mult, şi l-a apucat groaza. A Ómpărţit Ón două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,
şi a zis: ÑDacă vine Esau Ómpotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va răm‚ne, va putea să scape.î
Iacov a zis: ÑDumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: ÑŒntoarce-te Ón ţara ta şi Ón locul tău de naştere, şi voi Óngriji ca să-ţi meargă bine!
Eu sunt prea mic pentru toate Óndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.
Izbăveşte-mă, Te rog, din m‚na fratelui meu, din m‚na lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.