Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină Ón Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l Óntocmise.
După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ÑScapă-ţi viaţa; să nu te uiţi Ónapoi, şi să nu te opreşti Ón vreun loc din C‚mpie: scapă la munte, ca să nu pieri.î
Lot le-a zis: ÑO! nu, Doamne!
Iată că am căpătat trecere Ónaintea Ta, şi ai arătat mare Óndurare faţă de mine, păstr‚ndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, Ónainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.
Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug Ón ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo,Ö este aşa de micăÖ şi să scap cu viaţa!î
Şi El i-a zis: ÑIată că-ţi fac şi hat‚rul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
Grăbeşte-te de fugi Ón ea, căci nu pot face nimic p‚nă nu vei ajunge acolo.î Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
Răsărea soarele pe păm‚nt, c‚nd a intrat Lot Ón Ţoar.
Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
A nimicit cu desăv‚rşire cetăţile acelea, toată C‚mpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe păm‚nt.
Nevasta lui Lot s-a uitat Ónapoi, şi s-a prefăcut Óntr-un st‚lp de sare.
Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, şi s-a dus la locul unde stătuse Ónaintea Domnului.
Şi-a Óndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată C‚mpia; şi iată că a văzut ridic‚ndu-se de pe păm‚nt un fum, ca fumul unui cuptor.
C‚nd a nimicit Dumnezeu cetăţile C‚mpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde Óşi aşezase Lot locuinţa.
Atunci au ieşit Ómpăratul Sodomei, Ómpăratul Gomorei, Ómpăratul Admei, Ómpăratul Ţeboimului şi Ómpăratul Belei sau Ţoarului, şi s-au aşezat Ón linie de bătaie Ómpotriva lor, Ón valea Sidim,
partea de miază-zi, Ómprejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, p‚nă la Ţoar.
Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.