Str‚nge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal, şi pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care măn‚ncă la masa Izabeleiî.
Prin solii tăi ai batjocorit pe Domnul, şi ai zis: ,Cu mulţimea carelor mele, am suit v‚rful munţilor, coastele Libanului! Voi tăia cei mai Ónalţi cedri ai lui, cei mai frumoşi chiparoşi ai lui, şi voi atinge creasta lui cea mai Ónaltă, pădurea lui care este ca o grădină de poame;
Œn ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare, Leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de l‚ngă mare (Egiptul).
ÑIată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; şi după aceea, voi trimite o mulţime de v‚nători, şi-i vor v‚na pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi Ón crăpăturile st‚ncilor.
Căci ochii Mei sunt cu luare aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse Ónaintea Feţei Mele, şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.
,Pe viaţa Mea!í zice Œmpăratul, al cărui Nume este Domnul oştirilor: ,Ca Taborul printre munţi, cum Ónaintează Carmelul Ón mare, aşa va veni.
El a zis: ÑDomnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunile păstorilor jelesc, şi v‚rful Carmelului este uscat.