El a zis slujitorului său Ghehazi: ÑCheamă pe Sunamita aceasta!î Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit Ónaintea lui.
Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis Ón sine: ÑIată că stăp‚nul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din m‚na lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el.î
Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, c‚nd l-a văzut alerg‚nd după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă Ónainte, şi a zis: ÑEste bine totul?î
El a răspuns: ÑTotul este bine. Stăp‚nul meu mă trimite să-ţi spun: ÑIată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint şi două haine de schimb.î
Naaman a zis: ÑFă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.î A stăruit de el, şi a legat doi talanţi de argint Ón doi saci, Ómpreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă Ónaintea lui Ghehazi.
Ajung‚nd la deal, Ghehazi le-a luat din m‚inile lor, şi le-a pus Ón casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat.
După aceea s-a dus şi s-a Ónfăţişat Ónaintea stăp‚nului său. Elisei i-a zis: ÑDe unde vii, Ghehazi?î El a răspuns: ÑRobul tău nu s-a dus nicăieri.î
Dar Elisei i-a zis: ÑOare n-a fost duhul meu cu tine, c‚nd a lăsat omul acela carul şi a venit Ónaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?
Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de săm‚nţa ta pentru totdeauna.î Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.