Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Œngerul Domnului st‚nd Ón drum, cu sabia scoasă Ón m‚nă. Şi s-a plecat, şi s-a aruncat cu faţa la păm‚nt.
Pe c‚nd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a Ónălţat la cer Óntr-un v‚rtej de v‚nt.
El Óngrămădeşte apele mării Óntr'un morman, şi pune adÓncurile Ón cămări.
Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că patru care ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau de aramă.
La carul dint‚i erau nişte cai roşii, la al doilea car cai negri,
la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi roşii.
Am luat cuv‚ntul, şi am zis Óngerului, care vorbea cu mine: ÑCe Ónseamnă aceştia, domnul meu?î
Œngerul mi-a răspuns: ÑAceştia sunt cele patru v‚nturi ale cerurilor, care ies din locul Ón care stăteau Ónaintea Domnului Óntregului păm‚nt.î
Caii cei negri, Ónhămaţi la unul din care, s-au Óndreptat spre ţara de la miază-noapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au Óndreptat spre ţara de miază-zi.
Cei roşii au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere păm‚ntul. Œngerul le-a zis: ÑDuceţi-vă de cutreieraţi păm‚ntul!î Şi au cutreierat păm‚ntul.