C‚inii vor m‚nca pe Izabela Ón ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s-o Óngroape.î Apoi t‚nărul a deschis uşa, şi a fugit.
Iehu a intrat Ón Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns spr‚ncenele, şi-a Ómpodobit capul, şi se uita pe fereastră.
Pe c‚nd intra Iehu pe poartă, ea a zis: ñ Pace, noule Zimri, ucigaşul stăp‚nului său?î
El a ridicat faţa spre fereastră, şi a zis: ÑCine este pentru mine? Cine?î Şi doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră.
El a zis: ÑAruncaţi-o jos!î Ei au aruncat-o jos, şi i-a ţ‚şnit s‚ngele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o Ón picioare.
Apoi a intrat, a m‚ncat şi a băut, şi a zis: ÑDuceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea, şi Óngropaţi-o, căci este fată de Ómpărat.î
S-au dus s-o Óngroape; dar n-au găsit din ea dec‚t ţeasta capului, picioarele şi palmele m‚inilor.î
S-au Óntors şi au spus lui Iehu, care a zis: ÑAşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: ÑC‚inii vor m‚nca Ón ogorul din Izreel carnea Izabelei;
şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa ogoarelor, Ón ogorul din Izreel, aşa Ónc‚t nu se va mai putea zice: ÑAceasta este Izabela!î