şi c‚nd cei ce sunau din tr‚mbiţe şi cei ce c‚ntau, unindu-se Óntr-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din tr‚mbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: ÑCăci este bun, căci Óndurarea Lui ţine Ón veci!î Ón clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.
Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.
Slava Domnului s-a aşezat pe muntele Sinai, şi norul l-a acoperit timp de şase zile. Œn ziua a şaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului.
Atunci norul a acoperit cortul Ónt‚lnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.
Un foc a ieşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt.
C‚nd a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde Óngenunchease, cu m‚inile Óntinse spre cer.
Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: ÑBine!î
Atunci a căzut foc de la Domnul, şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi păm‚ntul, şi a sub şi apa care era Ón şanţ.
David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a pogor‚t din cer pe altarul arderii de tot.