Atunci Ezechia s-a smerit din m‚ndria lui, Ómpreună cu locuitorii Ierusalimului, şi m‚nia Domnului n-a venit peste ei Ón timpul vieţii lui Ezechia.
Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le m‚ncau porcii, dar nu i le da nimeni.
Şi-a venit Ón fire, şi a zis: ,C‚ţi argaţi ai tatălui meu au belşug de p‚ine, iar eu mor de foame aici!
Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit Ómpotriva cerului şi Ómpotriva ta,
Smeriţi-vă dar sub m‚na tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă Ónalţe.