33
Atunci Ómpăratul, cutremur‚ndu-se, s-a suit Ón odaia de sus a porţii, şi a pl‚ns. Pe c‚nd mergea, zicea: ÑFiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu Ón locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!î
Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!î
Œmpăratul Óşi acoperise faţa, şi striga Ón gura mare: ÑFiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu.î
Căci aproape să doresc să fiu eu Ónsumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.