Cei cinci oameni au plecat, şi au ajuns Ón Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, Ón felul Sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; Ón ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăp‚nind peste ei; erau departe de Sidoniţi, şi n-aveau nici o legătură cu alţi oameni.
S-au Óntors la fraţii lor Ón Ţorea şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: ÑCe veste ne aduceţi?î
ÑHaidemî, au răspuns ei, Ñsă ne suim Ómpotriva lor; căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăp‚nire pe ţara aceasta.
C‚nd veţi intra Ón ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o Ón m‚inile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe păm‚nt.î
Au ridicat dar ce făcuse Mica, şi au luat pe preotul care era Ón slujba lui, şi s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi Ón pace; l-au trecut prin ascuţişul sabiei, şi au ars cetatea.