pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: ÑŞtii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.
Eram Ón v‚rstă de patruzeci de ani c‚nd m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum Ómi spunea inima mea curată.
Fraţii mei care se suiseră Ómpreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat Ón totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
Şi Ón ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: ÑŢara Ón care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat Ón totul voia Domnului, Dumnezeului meuî.
Acum iată că Domnul m-a ţinut Ón viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de c‚nd vorbea Domnul astfel lui Moise, c‚nd umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi sunt Ón v‚rstă de optzeci şi cinci de ani.
Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca Ón ziua c‚nd m-a trimis Moise; am tot at‚ta putere c‚t aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg Ón fruntea voastră.
Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, şi că sunt cetăţi mari şi Óntărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnulî.
Iosua a binecuv‚ntat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire p‚nă Ón ziua de azi Hebronul, pentru că urmase Ón totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Hebronul se chema mai Ónainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.