BinecuvÓntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti Ómbrăcat cu strălucire şi măreţie!
Te Ónveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Óntinzi cerurile ca un cort.
Cu apele Œţi Óntocmeşti vÓrful locuinţei Tale; din nori Œţi faci carul, şi umbli pe aripile vÓntului.
Din vÓnturi Œţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
Tu ai aşezat pămÓntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
Tu Ól acoperisei cu adÓncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
suindu-se pe munţi şi pogorÓndu-se Ón văi, pÓnă la locul, pe care li -l hotărÓsei Tu.
Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai Óntoarcă să acopere pămÓntul.
Tu faci să ţÓşnească izvoarele Ón văi, şi ele curg printre munţi.
Tu adăpi la ele toate fiarele cÓmpului; Ón ele Óşi potolesc setea măgarii sălbatici.
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
Din locaşul Tău cel Ónalt Tu uzi munţii; şi se satură pămÓntul de rodul lucrărilor Tale.
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămÓntul să dea hrană:
vin, care Ónveseleşte inima omului, untdelemn, care -i Ónfrumuseţează faţa, şi pÓne, care -i Óntăreşte inima.