David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea Ón cort Ón mijlocul taberei, şi suliţa lui era Ónfiptă Ón păm‚nt la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi Ón jurul lui.
Să mă ferească Domnul, să pun m‚na pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpăt‚iul lui, cu ulciorul cu apă, şi să plecăm.î
David s-a aprins foarte tare de m‚nie Ómpotriva omului acestuia, şi a zis lui Natan: ÑViu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.
Œmpăratul a zis apoi preotului Abiatar: ÑDu-te la Anatot la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorÓ azi, pentru că ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu Ónaintea tatălui meu David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu.