Mai bine puţin, cu frică de Domnul, dec‚t o mare bogăţie, cu tulburare! ñ
De aceea vă spun: Nu vă Óngrijoraţi de viaţa voastră, g‚ndindu-vă ce veţi m‚nca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, g‚ndindu-vă cu ce vă veţi Ómbrăca. Oare nu este viaţa mai mult dec‚t hrana, şi trupul mai mult dec‚t Ómbrăcămintea?
Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu str‚ng nimic Ón gr‚nare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ dec‚t ele?
Şi apoi, cine dintre voi, chiar Óngrijor‚ndu-se, poate să adauge măcar un cot la Ónălţimea lui?
Şi de ce vă Óngrijoraţi de Ómbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe c‚mp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
totuşi vă spun că nici chiar Solomon, Ón toată slava lui, nu s-a Ómbrăcat ca unul din ei.
Aşa că, dacă astfel Ómbracă Dumnezeu iarba de pe c‚mp, care astăzi este, dar m‚ine va fi aruncată Ón cuptor, nu vă va Ómbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Nu vă Óngrijoraţi dar, zic‚nd: ÑCe vom m‚nca?î Sau: ÑCe vom bea?î Sau: ÑCu ce ne vom Ómbrăca?î
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Căutaţi mai Ónt‚i Œmpărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă Óngrijoraţi dar de ziua de m‚ine; căci ziua de m‚ine se va Óngrijora de ea Ónsăşi. Ajunge zilei necazul ei.
De aceea, preaiubiţii şi mult doriţii mei fraţi, bucuria şi cununa mea, răm‚neţi astfel tari Ón Domnul, preaiubiţilor!
Œndemn pe Evodia şi Óndemn pe Sintichia să fie cu un g‚nd Ón Domnul.
Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii Ón ajutorul femeilor acestora, care au lucrat Ómpreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise Ón cartea vieţii.
Bucuraţi-vă totdeauna Ón Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
Bl‚ndeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
Nu vă Óngrijoraţi de nimic; ci Ón orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
Şi pacea lui Dumnezeu, care Óntrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi g‚ndurile Ón Hristos Isus.
Œncolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă Ónsufleţească.
Ce aţi Ónvăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut Ón mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Am avut o mare bucurie Ón Domnul, că, Ón sf‚rşit, aţi putut să vă Ónnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă g‚ndeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.
Nu zic lucrul acesta av‚nd Ón vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea Ón care mă găsesc.
Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc Ón belşug. Œn totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flăm‚nd, să fiu Ón belşug şi să fiu Ón lipsă.
Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe c‚nd evlavia este folositoare Ón orice privinţă, Óntruc‚t ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.