CÓnd Ómi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!``
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pÓnă la ceruri, şi credincioşia Ta pÓnă la nori.
CÓt de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu Ón cine am crezut. Şi sunt Óncredinţat că El are putere să păzească ce I-am Óncredinţat p‚nă Ón ziua aceea.