Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ÑViu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că Ón anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, dec‚t după cuv‚ntul meu.î
o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte Ón ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.î
Căci neamul şi Ómpărăţia care nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi Ón totul nimicite.
ÑN-am vrut să vă dau nici ploaie, c‚nd mai erau Óncă trei luni p‚nă la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; Óntr-un ogor a plouat, şi altul, Ón care n-a plouat, s-a uscat.
Şi Domnul va fi Ómpărat peste tot păm‚ntul. Œn ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.
Toţi cei ce vor mai răm‚ne din toate neamurile venite Ómpotriva Ierusalimului, se vor sui Ón fiecare an să se Ónchine Ónaintea Œmpăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Ei au putere să Ónchidă cerul, ca să nu cadă ploaie Ón zilele prorociei lor; şi au putere să prefacă apele Ón s‚nge, şi să lovească păm‚ntul cu orice fel de urgie, ori de c‚te ori vor voi.