Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El a făcut pe fiii lui fugari, Şi pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, Ómpăratul Amoriţilor.
Boaz i-a răspuns: ÑMi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara Ón care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai Ónainte.
Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!î
Atunci Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc Ónalt pentru Chemoş, ur‚ciunea Moabului, pentru Moloc, ur‚ciunea fiilor lui Amon.
Ilie a zis lui Elisei: ñ Răm‚i aici, te rog, căci Domnul mă trimite p‚nă la Betel.î Elisei a răspuns: ÑViu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.î Şi s-au pogor‚t la Betel.
Au pătruns p‚nă Ón mijlocul casei, d‚ndu-se drept negustori de gr‚u, şi l-au lovit Ón p‚ntece; apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.
Trei dintre cei treizeci de căpetenii s-au pogor‚t pe vremea seceratului şi au venit la David, Ón peştera Adulam, c‚nd o ceată de Filisteni tăbăr‚se Ón valea Refaim.
Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dat de ruşine casa lui Israel cu Betel, Ón care Óşi punea Óncrederea.
ÑVai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi prinşi de război, şi fiicele tale prinse de război.