De dimineaţă p‚nă seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
Œl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, Ól ia v‚rtejul.
SfÓrşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.
Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi Ómpăraţii pămÓntului de slava Ta.
Un glas zice: ,Strigă!í ñ Şi eu am răspuns: ,Ce să strig?í ñ ,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe c‚mp.
Iarba se usucă, floarea cade, c‚nd suflă v‚ntul Domnului peste ea.î ñ Œn adevăr, poporul este ca iarba:
iarba se usucă, floarea cade; dar cuv‚ntul Dumnezeului nostru răm‚ne Ón veac.
Eu, Eu vă m‚ng‚i. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,
Aşa că, dacă astfel Ómbracă Dumnezeu iarba de pe c‚mp, care astăzi este, dar m‚ine va fi aruncată Ón cuptor, nu vă va Ómbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea Ónfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul Ón umbletele lui.