p‚nă nu se Óntunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi p‚nă nu se Óntorc norii Óndată după ploaie;
p‚nă nu Óncep să tremure paznicii casei (m‚inile), şi să se Óncovoaie cele tari (picioarele); p‚nă nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au Ómpuţinat; p‚nă nu se Óntunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);
p‚nă nu se Ónchid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), c‚nd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor c‚ntăreţelor se aude Ónăbuşit,
te temi de orice Ónălţime, şi te sperii pe drum; p‚nă nu Ónfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se t‚răşte lăcusta, p‚nă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;
p‚nă nu se rupe funia de argint, p‚nă nu se sfăr‚mă vasul de aur, p‚nă nu se sparge găleata la izvor, şi p‚nă nu se strică roata de la f‚nt‚nă;
p‚nă nu se Óntoarce ţăr‚na Ón păm‚nt, cum a fost, şi p‚nă nu se Óntoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.