Pentruce te mÓhneşti, suflete, şi gemi Ónlăuntrul meu? Nădăjduieşte Ón Dumnezeu, căci iarăş خl voi lăuda; El este mÓntuirea mea şi Dumnezeul meu.
Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
Pune, Doamne, o strajă Ónaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!
Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.