Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, v‚rstă de oameni după v‚rstă de oameni, Œntreabă pe tatăl tău, şi te va Ónvăţa, Pe bătr‚nii tăi, şi Óţi vor spune.
Te Ónveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Óntinzi cerurile ca un cort.
Tu ai aşezat pămÓntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
Doamne, către Tine strig, şi zic: ,,Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămÓntul celor vii.``