Œi va apuca teama şi spaima; Iar văz‚nd măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, P‚nă va trece poporul Tău, Doamne! P‚nă va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.
Pe Domnul Ól răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără Ónţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a Óntocmit, şi ţi-a dat fiinţă?
Căci El răzbună sÓngele vărsat, şi خşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
Œn toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Œngerul care este Ónaintea Feţei Lui i-a m‚ntuit; El Œnsuşi i-a răscumpărat, Ón dragostea şi Óndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat Ón zilele din vechime.
Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile Tale, şi ne Ómpietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Œntoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!
Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi păm‚ntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.
(O cÓntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, Ónvăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
ÑEi vor zidi iarăşi vechile dăr‚mături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor Ónnoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam Ón neam.