Dumnezeu m-a aruncat Ón noroi, şi am ajuns ca ţăr‚na şi cenuşa.
Urăsc adunarea celor ce fac răul, şi nu stau Ómpreună cu cei răi.
Dar cei neprihăniţi se bucură, saltă de bucurie Ónaintea lui Dumnezeu, şi nu mai pot de veselie.
Munţii lui Dumnezeu, munţii Basanului, munţi cu multe piscuri, munţii Basanului,
Se aseamănă cu un om care, c‚nd a zidit o casă, a săpat ad‚nc Ónainte, şi a aşezat temelia pe st‚ncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe st‚ncă.