La suflarea nărilor Tale, s-au Óngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Şi s-au Ónchegat valurile Ón mijlocul mării.
Şi de Óndată ce preoţii care duc chivotul Domnului, Dumnezeului Óntregului păm‚nt, vor pune talpa piciorului Ón apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica Ón două, şi anume ape care se pogoară din sus, se vor opri grămadă.î
Cine a Ónchis marea cu porţi, c‚nd s-a aruncat din p‚ntecele mamei ei?
Dumnezeule, căile Tale sÓnt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
,Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi Ónaintea Mea?í Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se Ónfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.