Dumnezeu a zis: ÑSă fie o Óntindere Óntre ape, şi ea să despartă apele de ape.î
Şi Dumnezeu a făcut Óntinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul Óntinderii de apele care sunt deasupra Óntinderii. Şi aşa a fost.
Dumnezeu a numit Óntinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Astfel au fost sf‚rşite cerurile şi păm‚ntul, şi toată oştirea lor.
Şi au zis unul către altul: ÑHaidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine Ón foc.î Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
Dar hotăr‚rea Lui este luată, cine i se va Ómpotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.
ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărÓ cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi păm‚ntul cu toiagul cuv‚ntului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorÓ pe cel rău.
La Ónceput era Cuv‚ntul, şi Cuv‚ntul era cu Dumnezeu, şi Cuv‚ntul era Dumnezeu.
El era la Ónceput cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuv‚ntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
Căci Ónadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un păm‚nt scos prin Cuv‚ntul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,