Melhisedec, Ómpăratul Salemului, a adus p‚ine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Œnalt.
Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va Ómplini?
Da, El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă Ómpărătească, va şedea şi va stăp‚ni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie, şi o desăv‚rşită unire va domni Óntre ei am‚ndoi.î
Şi, cum zice iarăşi Óntr-alt loc: ÑTu eşti preot Ón veac, după r‚nduiala lui Melhisedec.î
căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot Ñdupă r‚nduiala lui Melhisedec.î
De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotăr‚rii Lui, a venit cu un jurăm‚nt;
pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi Ón care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică Ómbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă Ónainte,
pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,
unde Isus a intrat pentru noi ca Ónainte mergător, c‚nd a fost făcut ÑMare Preot Ón veac, după r‚nduiala lui Melhisedecî.
Dacă, dar, desăv‚rşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, ñ căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea ñ ce nevoie mai era să se ridice un alt preot Ñdupă r‚nduiala lui Melhisedecî, şi nu după r‚nduiala lui Aaron?
Lucrul acesta se face şi mai luminos c‚nd vedem ridic‚ndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
căci, pe c‚nd Leviţii se făceau preoţi fără jurăm‚nt, Isus S-a făcut preot prin jurăm‚ntul Celui ce I-a zis: ÑDomnul a jurat, şi nu Se va căi: ,Tu eşti preot Ón veac, după r‚nduiala lui Melhisedecí, ñ