Dumnezeu a zis: ÑSă fie lumină!î Şi a fost lumină.
Dumnezeu a zis: ÑSă fie o Óntindere Óntre ape, şi ea să despartă apele de ape.î
Dumnezeu a numit Óntinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Numai El Óntinde cerurile, şi umblă pe Ónălţimile mării.
El stă deasupra cercului păm‚ntului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste Ónaintea Lui; El Óntinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască Ón el.
Mă uitam la aceste lucruri, p‚nă c‚nd s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Œmbătr‚nit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte l‚nă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile Lui ca un foc aprins.