Dumnezeu a zis: ÑSă se str‚ngă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!î Şi aşa a fost.
Dumnezeu a numit uscatul păm‚nt, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar Óntre lumină şi Óntuneric.
c‚nd i-am pus hotar, şi c‚nd i-am pus zăvoare şi porţi;
c‚nd am zis: ,P‚nă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească m‚ndria valurilor tale?í
El Óţi satură de bunătăţi bătrÓneţa, şi te face să Óntinereşti iarăş ca vulturul.
El nu Se ceartă fără Óncetare, şi nu ţine mÓnia pe vecie.