Recunoaşte dar Ón inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.
Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
Dar c‚nd suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim os‚ndiţi odată cu lumea.
Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: ÑFiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima c‚nd eşti mustrat de El.
Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.î
Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de r‚vnă dar, şi pocăieşte-te!