Doamne, ei Te-au căutat, c‚nd erau Ón str‚mtorare; au Ónceput să se roage, c‚nd i-ai pedepsit.
Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.î
Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai Óntocmit: suntem cu toţii lucrarea m‚inilor Tale.
Nu Te m‚nia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte Ón veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi suntem poporul Tău.
Ei zic lemnului: ,Tu eşti tatăl meu!í Şi pietrei: ,Tu mi-ai dat viaţa!í Căci ei Œmi Óntorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar c‚nd sunt Ón nenorocire, zic: ,Scoală-Te şi scapă-ne!í
Dar iată ce zice Domnul: ÑDe Óndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Œmi voi aduce aminte de voi, şi voi Ómplini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aduc‚ndu-vă Ónapoi Ón locul acesta.
Căci Eu ştiu g‚ndurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, g‚nduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
După aceea, copiii lui Israel se vor Óntoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe Ómpăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, Ón vremurile de pe urmă.