Un foc a ieşit dinaintea Domnului, şi a mistuit pe altar arderea de tot şi grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie, şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt.
David a ridicat ochii, şi a văzut pe Óngerul Domnului st‚nd Óntre păm‚nt şi cer, şi ţin‚nd Ón m‚nă sabia scoasă şi Óntoarsă Ómpotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătr‚nii, Ónveliţi cu saci, au căzut cu faţa la păm‚nt.
Ca Ónfăţişarea curcubeului, care sta Ón nor Óntr-o zi de ploaie, aşa era şi Ónfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l Ónconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. C‚nd am văzut-o, am căzut cu faţa la păm‚nt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.
C‚nd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la păm‚nt, şi s-au Ónspăim‚ntat foarte tare.
C‚nd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus m‚na dreaptă peste mine, şi a zis: ÑNu te teme! Eu sunt Cel dint‚i şi Cel de pe urmă,