Omului i-a zis: ÑFiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai m‚ncat din pomul despre care Óţi poruncisem: ,Să nu măn‚nci deloc din elí, blestemat este acum păm‚ntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el Ón toate zilele vieţii tale;
spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să măn‚nci iarba de pe c‚mp.
Œn sudoarea feţei tale să-ţi măn‚nci p‚inea, p‚nă te vei Óntoarce Ón păm‚nt, căci din el ai fost luat; căci ţăr‚nă eşti, şi Ón ţăr‚nă te vei Óntoarce.î
O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.