Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuv‚ntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor păm‚nteşti.
Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu măn‚ncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu măn‚ncă din laptele turmei?
Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?
Œn adevăr, Ón Legea lui Moise este scris: ÑSă nu legi gura boului care treieră gr‚ul!î Pe boi Ói are Ón vedere Dumnezeu aici?
Sau vorbeşte El Ónadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră gr‚ul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
Nu ştiţi că cei ce Óndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?
Tot aşa, Domnul a r‚nduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.
Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor dec‚t să-mi ia cineva pricina mea de laudă.
Căci Scriptura zice: ÑSă nu legi gura boului c‚nd treieră bucateî; şi: ÑVrednic este lucrătorul de plata lui.î