Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se Ónmulţească harul?
Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.
Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul Ónvăţăturii, pe care aţi primit-o.
Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. ñ
Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre păm‚nteşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săv‚rşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
Căci, atunci c‚nd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de care acum vă este ruşine: pentru că sf‚rşitul acestor lucruri este moartea.
Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sf‚rşit: viaţa veşnică.
Luaţi seama Ónsă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să c‚ştig pe cei mai mulţi.
Răm‚neţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.