Dumnezeu a zis lui Avraam: ÑSă nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai; ci numele ei să fie Sara.
Eu o voi binecuv‚nta, şi Óţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuv‚nta, şi ea va fi mama unor neamuri Óntregi; chiar Ómpăraţi de noroade vor ieşi din ea.î
Avraam s-a aruncat cu faţa la păm‚nt şi a r‚s, căci a zis Ón inima lui: ÑSă i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?î
născuţi nu din s‚nge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
şi, măcar că sunt săm‚nţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: ÑŒn Isaac vei avea o săm‚nţă, care-ţi va purta numele.î
Aceasta Ónseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca săm‚nţă.
Căci cuv‚ntul acesta este o făgăduinţă: ÑPe vremea aceasta Mă voi Óntoarce, şi Sara va avea un fiu.î