Dar str‚mtă este poarta, Óngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
Œnainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau Ón lume, i-a iubit p‚nă la capăt.
Eu Ón ei, şi Tu Ón Mine; ñ pentru ca ei să fie Ón chip desăv‚rşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit Ómpreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, Ón aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
Acum, dacă am murit Ómpreună cu Hristos, credem că vom şi trăi Ómpreună cu El,
Óntruc‚t ştim că Hristosul Ónviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăp‚nire asupra Lui.
Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
Tot aşa şi voi Ónşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, Ón Isus Hristos, Domnul nostru.
Pe voi Ónşivă Óncercaţi-vă dacă sunteţi Ón credinţă. Pe voi Ónşivă Óncercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este Ón voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
El S-a dat pe Sine Ónsuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.
Cine seamănă Ón firea lui păm‚ntească, va secera din firea păm‚ntească putrezirea; dar cine seamănă Ón Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.
Trăiţi Ón dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi Ñca un prinos şi ca o jertfă de bun mirosî, lui Dumnezeu.