Pe El Dumnezeu L-a r‚nduit mai dinainte să fie, prin credinţa Ón s‚ngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, Ón vremea Óndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
ci S-a dezbrăcat pe sine Ónsuşi şi a luat un chip de rob, făc‚ndu-Se asemenea oamenilor.
Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care Ón toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Œn adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni Ón lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
El poate fi Óngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.