11
Căci, după cum păm‚ntul face să răsară lăstarul lui, şi după cum o grădină face să Óncolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară m‚ntuirea şi lauda, Ón faţa tuturor neamurilor.î
Fii o stÓncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărÓt să mă scapi, căci Tu eşti stÓnca şi cetăţuia mea.
Doamne al oştirilor, ferice de omul care se Óncrede Ón Tine!
Să picure cerurile de sus şi să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă păm‚ntul, să dea din el m‚ntuirea, şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.î
Pe Mine Œnsumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea şi cuv‚ntul Meu nu va fi luat Ónapoi: orice genunchi se va pleca Ónaintea Mea, şi orice limbă va jura pe Mine.
,Numai Ón Domnulí, Mi se va zice, ,locuieşte dreptatea şi puterea; la El vor veni, şi vor fi Ónfruntaţi toţi cei ce erau m‚niaţi Ómpotriva Lui.
Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai Óntorc Ónapoi, ci udă păm‚ntul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea săm‚nţă semănătorului şi p‚ine celui ce măn‚ncă,
Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie Ón ţara ta, nici de pustiire şi prăpăd Ón ţinutul tău, ci vei numi zidurile tale ,M‚ntuireí, şi porţile tale ,Laudăí.