Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfăr‚mat, ca Ón ziua lui Madian.
Vei fi dobor‚t la păm‚nt şi de acolo vei vorbi, şi din ţăr‚nă ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din păm‚nt ca al unei năluci, şi din ţăr‚nă Óţi vei şopti cuvintele.
Œn cur‚nd cel Óncovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri Ón groapă, şi nu va duce lipsă de p‚ine.